In voia sortii

Mergand prin parc am intalnit intamplator ceea ce la inceput am crezut a fi un desen. Uitandu-ma mai bine am descoperit o declaratie de dragoste. Era un pic cam stearsa si am incercat sa o deslusesc.

M-am instristat mai apoi, gandindu-ma daca cel caruia ii era dedicata a avut ocazia sa o citeasca. Probabil ca nu. Nu era semnata, ceea ce inseamna ca nu dorea sa stie cine a scris si catre cine.

Pacat… sa iubesti atat si sa fii nevoit sa ascunzi… sau sa lasi in mainile soartei gandurile tale catre cel iubit…

Daca el sau ea nu a citit ? Nu e pacat?

Cu toate astea si eu fac acelasi lucru… poate toti facem asta…

Ne e doar frica sau poate speram ca se subintelege ceea ce simtim, iar deseori cand ne dam seama ca am gresit refuzand sa spunem, e deja prea tarziu…

Acest articol a fost publicat în Diverse, Gânduri, Scrise de mine și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s