Desenul

 

 

 

 

 

 

Mă înspăimântă camera în care trăiesc căci pereţii albi îmi dau impresia de spital.

Mă mir cum eu, tocmai eu, pot avea o asemenea cameră, când eu sunt cea care le creează altora un cămin călduros, o încăpere veselă, sau orice alt design interior ce li s-ar potrivi sau de care ar avea nevoie.

Ca atare astăzi, m-am hotarât! Am sa-mi decorez camera! Problema se pune cu faptul că nu ştiu ce sa fac.

E cu totul altfel când le faci altora un “serviciu”. Îi analizezi, le aflii gândurile si proiectul e ca si făcut!

Dar cu mine, însă, ce pot face eu pentru mine? Ce imi pot dori eu pentru mine, când tot ce îmi amintesc sunt dorinţele mele pentru ceilalţi?

Am totuşi o idee principală: vreau să scap de monotonia si ciudaţenia acestei camere, iar rezultatul trebuie sa imi dea un maxim de satisfacţie!

 

 

¯ 

 

M-am întors astăzi din oras si iată-mă din nou întristată de imaginea dezolantă a acestei încăperi goale. Cu toate astea însă nu am o idee finală a ceea ce vreau să fac. Mă judec aspru căci ceea ce vreau sa iasă trebuie să fie cea mai bună lucrare a mea, că doar o fac pentru mine si poate pentru toată viaţa…

 

 

¯

 

Am avut un vis extrem de ciudat… Iată-mă trezită încă cu imaginea fantastică a unui personaj cât se poate de misterios in viziunea mea din subconştient.

Mă simt atât de singură, deşi am creat tot ce mi-am dorit in viaţa mea, am luptat pentru orice vis si am reuşit mereu să fiu şi pe placul celorlalţi, dar iată-mă acum… singură.

Nu mă plâng pentru viaţa pe care o am; nu-mi regret nici o acţiune, iar singurătatea mea este un sentiment si nu o realitate propriu-zisă.

Am extrem de multe cunoştinte, fiecare mă vede poate diferit, dar pentru niciuna din ele nu reprezint un om singur, nu s-ar concepe asta , când eu sunt mereu înconjurată de oameni.

În tot timpul pe care l-am trăit nu am întâlnit însă un om ce mi-a putut fi cu adevărat prieten.

E atât de păcat să poţi folosi atât de multe cuvinte, dar să nu le cunoşti intensitatea…

Un “prieten” mi-a recomandat să fiu prietenă cu mine însămi, dar mi s-a părut aberantă propunerea. Din atâtea milioane de oameni pe care îi pot cunoaşte de ce m-aş alege tocmai pe mine? Eu, persoana cu care “trăiesc” zi de zi, persoana pe care evit să o judec, alegând mereu a face ceva ce nu va fi judecat … eu… de ce tocmai eu?

Sună atât de demn de milă…

 

 

¯

 

 

Am avut acelaşi vis ciudat. Aceeasi umbră necunoscută m-a făcut să am fluturi în stomac.

Astăzi am creat această nălucire sub forma unui om pe peretele din faţa patului meu.

Tu, umbră, oare ce vrei de la mine? De ce mă urmareşti in vis şi-mi dai aceşti fiori?

 

 

¯

 

 

Încă o noapte, acelaşi vis, de data asta însă ceva mai clar…

Ţi-am văzut ochii atât de limpede… doi ochi căprui, cu gene lungi, atât de blânzi…

Păreai însă atât de trist…

Ce te frământă pe tine, visul meu? De ce eşti îngândurat când poţi face atâtea în imaginaţia mea?

Ţi-am desenat ochii pe acelaşi perete… Imaginea lor mă va întâmpina în fiecare dimineaţă…

 

¯

 

 

Un chip… însă ce chip…

Eşti tu oare un înger? Nu pot crede altceva. Eşti ceva mai mult decât un pământean.

De ceva timp încerc să te pictez, însă mă frământ mereu nereuşind să creez sentimentul pe care mi-l dai…

 

¯

 

M-am bucurat să te zăresc în această dimineaţă. Te-am visat în întregime, iar acum ştiu că îmi pot finaliza opera.

Atât de clar mi-ai apărut… de parcă vroiai cu adevărat să te aflu… si să te creez…

De ce mă chinui astfel ?

Ştiu atât de bine că îmi eşti peste ceea ce voi putea vreodată atinge, şi atunci… de ce mă chinui astfel ?

Îmi apari în vis fără să vreau , mă priveşti ameţindu-mă, iar apoi dispari fără să mă laşi să-ţi spun măcar un cuvânt: “rămai…”

 

 

¯

 

Este prima noapte în care m-ai atins, ca şi cum mi-ai spune “Sunt aici. Nu te îngrijora.” Am fremătat în somn si iată-mă gândindu-mă iar la tine…

Simt că nu mai sunt eu…

Nu am crezut niciodată în povestea Zburătorului, dar…

Cine ai putea fi Tu, cine altcineva dacă nu el însuşi?

Şi totuşi … cred că ştiu cine eşti…

În mod absurd, tu, eşti bărbatul viselor mele…

 

 

¯

 

Mi-a amintit astăzi o colegă că în câteva zile va fi Crăciunul. M-a întrebat zâmbind ce mi-aş dori.

Ciudat… imaginea ta mi-a venit în minte… tocmai tu… pe Tine te vreau…

 

¯

 

 

Crăciunul…

Mă trezesc şi tu eşti lângă mine…

“Bună dimineaţa”, îmi spui.

“Sunt aici cu tine. Pentru tine. Lângă tine. Pentru totdeauna.”

 

Oare visez?…

 

 

Acest articol a fost publicat în Carte, Scrise de mine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s