Dor

 

 

Mi-e dor de tine, iubitul meu

De cel pe care-l ştiu doar eu

De cel ce ştie cum să mă iubească

De cel ce-mi face inima să crească.

Aş vrea să mă îmbrăţişezi acum

Să mă susţii pe-al vieţii întreg drum

Să fii mereu lângă mine

Să împărţim şi rău şi bine.

Căci şi eu voi fi mereu

Lângă tine, dragul meu.

 

Eşti speranţa dimineţii mele

Cu gândul tău trec peste lucruri grele

Şi iată că ajung să sper

Că nu eşti ceva himer,

Ci că eşti întru totul adevărat

Tu, iubitul meu bărbat.

Mă rog doar împreună să fim

Întreaga viaţă ce-o trăim…

Acest articol a fost publicat în Iubire, Poezie, Scrise de mine și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s