Ca dintr-o bucata din mine lichidul rosu curgea pe foia patata lasand dare sub forma de linii, curbe sau cuvant… cuvintele mele…
Obosisem de atata scris, dar nu incetam, caci era pasiunea mea si trebuia sa-i demonstrez ca pot.
Privea din usa neagra. Ma privea curios, ca si cum ar fi privit un nebun in timpul unui act de extaz mintal.
Nu-i venea sa creada ca fac asta, ca inca mai fac asta si cu ochii atintiti asupra mainii mele, deschise usa vrand sa iasa.
-Esti sigura ca e ceea ce vrei?
-…
-Spune ceva! De-acum n-ai sa ma mai vezi!..
Astepta. Astepta zadarnic sa fiu din nou cea care aducea linistea intre noi cu un singur raspuns. Raspunsul acela insa era de mult timp uitat de mine, iar el astepta…
Ma privii trist si cu capul plecat disparu dupa marginea lemnului intunecat.
Usa se inchise cu un zgomot surd, de goliciune, de pustiu.
Plecase… in sfarsit plecase…
