3…

Lost Angel

Intr-o zi , in inima mea, Durerea a intrebat Iubirea:
–       Cum de traiesti mereu? Cum de rezisti dupa atata timp? Ma privesti disparand, aprinzandu-ma sau existand pur si simplu, iar de fiecare data cand pier si reapar te regasesc, aici, mai tare sau mai slaba, dar esti aici. De ce ?
–       Oh, de ce n-as fi? Indiferent cat de viu ai fi ca sentiment, ea are nevoie de mine sa traiasca. Desi nu vrei sa recunosti, ne asemanam. Putem fi puternici sau slabi, putem intra in transa cand ea e pierduta si fata de toate celelalte sentimente, nu incetam sa existam pe parcursul vietii ei… Eu rezist mereu pentru ca ma vrea, pentru ca ma face mereu sa exist. Chiar si intr-o intamplare nefericita, ea iubeste…
–       Oare si ceilalti sunt asa?
–       Cu siguranta nu. Priveste-l pe tanarul acela… Cred ca in el, tu existi mai mult decat mine…
–       Dar  daca ea ar vrea sa te duci in el?
–       As muri cu siguranta…
–       Dar ai sa reinvii…
–       Poate… dar mult mai tarziu, iar pana atunci ea se va indragosti de tine…

Acest articol a fost publicat în Diverse, Scrise de mine și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s