Ah…

    c9e4a50

    Cerul era de un gri albicios, inspirand ideea de mazga a acestui oras imputit.
     M-am hotarat sa ma intind in pat. Poate asa imi vor trece aceste ganduri mizere, voi adormi si in definitiv, am sa il uit, dar tot ce mi se intampla stand lungita pe covertura rece, era sa-mi amintesc cuvintele lui: „Nu te iubesc. Nu te-am vrut niciodata. Erai doar buna de folosit.”
    Si ce frig e afara.. In fiecare zi din ce in ce mai frig…
   Oare e posibil sa aiba un alt motiv pentru cum se poarta? Nu… mi-ar fi spus-o altfel..
   Si daca sut intr-adevar atat de deplorabila, dezgustatoare poate? Daca trebuie sa ma schimb pentru ca ceea ce sunt nu e suficient?
    Ah… ce grea e noaptea pentru mine. Ca si cum ai incatusa-o, iar in sufocarea ei iti zbate cele mai dureroase idei.
    Am sa dorm acum. E cel mai bine. Dimineata am sa gandesc mai limpede.

Acest articol a fost publicat în Dubii, Scrise de mine și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Ah…

  1. Geo spune:

    Aerul sufla rece, gol,
    As vrea doar
    Sa ma duc sa zbor
    Si sa cutreier panza,
    Esarfa nemarginita a cerului
    Si printre nori sa te gasesc
    Aievea,
    In voaluri de matase
    In brate sa te strang
    In maini sa te framant
    Sa te pecetluiesc cu un sarut
    Pe veci,
    Ca sa te am, iubito…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s