Asteptare…


Nici nu as sti ce sa iti spun.
Iata-ma aici, in fata ta si fara de cuvinte.
Cum ai reusit tu sa ma inchizi mai mult in mine, dar sa eman atata dorinta?
Ca o lumina intre gratii ce vrea sa te atinga, ca ochi inlacrimati ce striga dupa iubire, ca un om incatusat ce vrea sa smulga, sa evadeze, sa traiasca… asta e-nauntrul meu.
Ma-ntrebi de ce tac. Mi-e teama ca de am sa deschid buzele prin ele va iesi tipat.
Control. Rabdare. Stabilitate.
Iarta-ma, dar sufletul meu nu cunoaste aceste cuvinte. Inima mea nu bate mai repede cand te apropii de mine, „gandindu-se” la unul din aceste cuvinte.
Si uneori suntem atat de aproape… Si te simt ca iti e bine…
Dar poate ca tu esti cel cu sufletul incatusat, iar pe mine ma faci sa-mi pierd curajul.
Asteptam… si tu si eu asteptam… Ca doi copii pe-o banca in parc, cu mainile pe langa noi, dar mai aproape de ale celuilalt, asteptam..
-Ti-e teama?, te intreb…
-Si mie, iti spun…
Ia-ma de mana… e primul pas.
Nu te ingrijora. N-am sa-ti dau drumul.
Priveste-ma.
Nu am sa plec.
Si respira.
Sunt aici cu tine, poti fi linistit.

Acest articol a fost publicat în Gânduri, Scrise de mine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s