Asteptare…


Nici nu as sti ce sa iti spun.
Iata-ma aici, in fata ta si fara de cuvinte.
Cum ai reusit tu sa ma inchizi mai mult in mine, dar sa eman atata dorinta?
Ca o lumina intre gratii ce vrea sa te atinga, ca ochi inlacrimati ce striga dupa iubire, ca un om incatusat ce vrea sa smulga, sa evadeze, sa traiasca… asta e-nauntrul meu.
Ma-ntrebi de ce tac. Mi-e teama ca de am sa deschid buzele prin ele va iesi tipat.
Control. Rabdare. Stabilitate.
Iarta-ma, dar sufletul meu nu cunoaste aceste cuvinte. Inima mea nu bate mai repede cand te apropii de mine, „gandindu-se” la unul din aceste cuvinte.
Si uneori suntem atat de aproape… Si te simt ca iti e bine…
Dar poate ca tu esti cel cu sufletul incatusat, iar pe mine ma faci sa-mi pierd curajul.
Asteptam… si tu si eu asteptam… Ca doi copii pe-o banca in parc, cu mainile pe langa noi, dar mai aproape de ale celuilalt, asteptam..
-Ti-e teama?, te intreb…
-Si mie, iti spun…
Ia-ma de mana… e primul pas.
Nu te ingrijora. N-am sa-ti dau drumul.
Priveste-ma.
Nu am sa plec.
Si respira.
Sunt aici cu tine, poti fi linistit.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gânduri, Scrise de mine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s