Ce a ramas

Moarta sunt pentru voi, inchisa intr-un cimitir, uitata de toti.
Ma plimb ca o stafie printre cavourile amintirilor noastre.
Am ridicat mausolee, v-am preamarit, dar ce rost au toate astea acum? Moarte! Moarte sunt toate si putrezite!
Degeaba imi mai aduc pasul aici cand nici o floare nu mai veniti s-aduceti.
E timpul sa plec, sa ma ridic, sa ma loc la locul meu … la viata.
Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s